DESPRE STICLA

Legile fizice si metafizice ale Sticlei​

​

​Sticla este o arta a Focului a carui principala lectie este - sa fim prezenti.

O sa povestim aici ce putem invata de la sticla.​​

​

Despre Transparența

 

Transparența este rezultatul unei dezordini,

Sticla nu este goală. Dar permite luminii să o traverseze.

Nu pentru că ar fi perfectă, ci pentru că în interiorul ei nu există ordine cristalină.
Structura moleculară a sticlei este amorfă — dezorganizată, asemenea unui lichid care s-a oprit din curgere, dar nu s-a așezat într-un tipar.

Această dezordine împiedică absorbția luminii vizibile.
Iar lumina trece.

Transparența nu este o calitate a vidului, ci a unei structuri care nu opune rezistență.​

​

Despre recoacere

​

Recoacerea este procesul de stabilizare a sticlei dupa modelare.

Este cel mai delicat proces din procesarea sticlei, fiind si cel mai subtil.

Daca putem urmari cum se topeste sau modeleaza sticla, recoacerea are loc la nivel molecular. Este procesul in care sticla, trecuta prin foc si modelata se stabilizeaza in forma noua cu sau fara tensiuni.

Recoacerea este procesul care dureaza cel mai mult din toata experienta - intre 6 ore si 30 de zile in functie de grosimea piesei.

 

    Despre tensiuni

 

Tensiunile din sticlă apar când diferențele de temperatură nu sunt corect gestionate. Daca recoacerea nu este uniforma si de durata potrivita, apar stresuri interne — invizibile, dar reale. Uneori, piesele ies din cuptor fără fisuri, dar se sparg după săptămâni.
E nevoie doar de o vibrație sau o atingere, și tensiunea acumulată cedează.

Tensiunile se rezolvă cu căldură. Nu cu presiune, nu cu forță — doar cu o revenire controlată la un punct de echilibru termic.

​

                                                                           Despre timp

​

Sticla curge, dar nu așa cum cred mulți — nu picură în timp, ci alunecă între stări. De la lichid la solid, fără o limită clară. Nu are un punct de solidificare, ci o tranziție lentă numită “tranziția sticloasă”. Asta face ca timpul, în lucrul cu sticla, să devină o variabilă care nu poate fi grăbită. Dacă insiști, o pierzi. Dacă aștepți prea mult, se întărește. Așa că rămâi în prezent și lucrezi cu ce îți dă ea.

​

Despre reciclare

​

Sticla nu se degradează atunci când este reciclată. Se poate topi și remodela la nesfârșit, fără să-și piardă proprietățile. Asta o face diferită de multe alte materiale. De fapt, o sticlă reciclată poate deveni din nou recipient, vitraliu, sau obiect de artă — fără ca ochiul să mai vadă vreodată forma din care a pornit. Ceva ce a fost spart poate redeveni întreg. La propriu. Dar nu oricum — ci prin căldură, timp, și o formă nouă.

​

 Sticla - in istorie si in modernitate

​

Cele mai vechi obiecte din sticlă descoperite datează de acum peste 4.000 de ani — din Mesopotamia și Egiptul Antic. Inițial, sticla era opacă, colorată și prețioasă, lucrată manual pentru obiecte rare, precum amulete sau vase mici.

În Roma Antică, tehnica suflării în sticlă a revoluționat producția. Din secolul I î.Hr., sticla a devenit mai accesibilă și mai prezentă în viața de zi cu zi. Se folosea pentru pahare, ferestre și recipiente de depozitare.

Astăzi, peste 100 de milioane de tone de sticlă sunt produse anual în lume — pentru construcții, ambalaje, fibre optice, electronică, medicină și artă. Este unul dintre cele mai versatile materiale cunoscute, cu o rată de reciclare care poate depăși 80% în anumite țări europene.

De la obiect de lux la parte din cotidian, de la vitraliile bizantine la microcipuri moderne, sticla a traversat epoci și tehnologii fără să-și piardă esența.

Rămâne un material stabil, dar deschis la transformare.
Veșnic reutilizabil. Întotdeauna relevant.

​

In general efectul terapeutic al artelor vine din faptul ca ne obligati sa ne concentram si mintea si corpul in acelasi loc pentru o perioada mai lunga de timp.

La fel ca si corpul, si partile noastra interioare Rabdarea, Vointa, Intuitia, Mintea, Simtirea au nevoie de antrenament.

​

​